Romfilatelia a introdus în circulație o emisiune de mărci poștale dedicată artelor plastice românești și aniversării unuia dintre cei mai faimoși artiști români: Theodor Aman, 190 ani de la naștere.
Muzeul „Theodor Aman”, primul muzeu de artă din București, s-a deschis oficial la 16 iunie 1908, chiar în casa în care a trăit și a creat timp de aproape 22 de ani Theodor Aman (20 martie 1831 – 19 august 1891). Imobilul situat pe strada Rosetti (fostă Clemenței) a fost conceput și ridicat de către Aman între 1868 și 1869, fiind într-o măsură covârșitoare rodul gândirii și al talentului artistului, care este autorul proiectului de arhitectură, al decorației exterioare și al celei interioare (vitraliile, pictura murală, medalioanele sculptate pe uși, mobilierul, lambriurile și soba din atelier, stucatura tavanelor). Clădirea eclectică, asimilabilă în principal tipologiei neoclasice franceze, este și prima casă-atelier din spațiul românesc, gândită de la bun început să devină muzeu.
Theodor Aman, primul nostru pictor academist și fondator, alături de Gheorghe Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din București, este promotorul modernității în arta românească, iar opera sa îi revelează extraordinara versatilitate stilistică, artistul reușind să acopere o plajă foarte largă, de la lucrările academiste riguroase, stricte și scenografice, până la exprimări pre-impresioniste sensibile și fascinante, în care rigoarea construcției este voit neglijată în favoarea sugestiei și a impresiei. Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor. Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.
Din punct de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848. Ideile ei, care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).
Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfântul Sava este închis. Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1891 – în cel al Picot.
În 1891, la moartea artistului, casa și întreaga colecție îi revin prin testament soției, Ana Aman, care le va vinde în 1904 Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice în vederea deschiderii actualului muzeu.
Colecția muzeului cuprinde opere ale lui Theodor Aman, acoperind diverse genuri, stiluri și tehnici, precum și toate etapele de creație ale acestuia, din copilărie până la sfârșitul vieții: 165 de picturi în ulei pe pânză sau pe panouri din lemn, 33 de acuarele, 298 de gravuri și 62 plăci de gravură, desene în creion și peniță, sculptură, care, pe lângă 3 busturi, include piesele de mobilier și 4 medalioane sculptate pe uși, pictură murală și vitralii. În patrimoniul existent se regăsesc și ustensilele de lucru ale artistului, instrumente muzicale și arme, câteva piese de costum oriental sau național, vase de ceramică, ciubuce, narghilele și alte obiecte personale, care întregesc colecția de peste 1.000 de piese a muzeului.
Struguri și mere (ulei pe pânză, 1875 – 1880?), reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei, este o natură statică din perioada incipientă, în care artistul este tributar unui stil descriptiv, abordând un naturalism exacerbat, de factură caravaggistă și impunându-se prin precizia execuției, prin finețea și minuțiozitatea percepției vizuale, prin sensibilitatea cu care armonizează valorile cromatice și dialogul dintre lumini și umbre.
Femeie în vernil (ulei pe lemn, 1879), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei, este o scenă de gen pictată chiar în casa artistului și în care este reprezentată soția acestuia, Ana Aman; face parte din categoria lucrărilor ce pot fi asimilate unui jurnal de epocă, ce ne oferă oportunitatea de a reconstitui viața cotidiană, atmosfera, moda vestimentară, interioarele elegante, detaliile rafinate de decor sau arhitectură.
Odaliscă (ulei pe pânză, 1885 – 1890?), înfățișată pe timbrul cu valoarea nominală de 5,50 lei, este o lucrare târzie, de profundă maturitate, în tratare pre-impresionistă, ce poate fi considerată o puternică piesă de rezistență în cadrul scenelor orientale ale lui Aman, în care poate fi descoperit un Orient privit cu afecțiune, un Orient în care domină lirismul, calmul, melancolia și senzualitatea.
Vas cu trandafiri (ulei pe pânză, 1890 – 1891?), reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 19,50 lei, este o lucrare pictată în ultimul an de viață; ea se identifică cu apogeul naturilor statice ale lui Aman și aparține categoriei non-finito, concept pe care-l experimentează cu rezultate spectaculoase. În acest caz, ne aflăm în fața unei iluzii optice generate de efectul 3D indus de imaginea în care primează sugestia și demonstrează capacitatea artistului de a-și depăși contemporaneitatea.
Alte două lucrări ale artistului sunt ilustrate pe cele două plicuri „prima zi” a emisiunii.
Una dintre acestea este Frații Aman – detaliu – (ulei pe pânză, 1885?), lucrare perceptibilă ca fotografie cu rol de memorie, în care artistul se reprezintă alături de frații săi, plecați deja din lumea celor vii. Personajele sunt plasate în celebrul atelier al lui Aman, într-un moment din trecutul lor, în care se aflau fizic împreună.
Scenă rustică (gravură în acvaforte, 1875) este executată în una dintre tehnicile în care Aman a excelat (gravura în acvaforte), fiind primit în Societatea Acvafortiștilor de la Paris. A fost considerat până la sfârșitul vieții sale cel mai bun pictor-gravor român.
M. S.
